Fara titlu

… cred ca pot adauga si … fara continut. Aruncand o privire peste draft-uri, am constatat ca s-au adunat ceva articole, probleme mai vechi, probleme mai noi, chestiuni care m-au deranjat si care inca ma mai deranjeaza, care m-au deranjat si nu ma mai deranjeaza, dar nu intentionez sa la public. De fapt … le-am si sters, ce naiba?

Nu exista un subiect potrivit la un moment potrivit. In mod normal (zic eu!) atunci cand ceva nu pare in regula si se pune accent pe aspectul negativ, directia ar trebui sa fie, oarecum, de “indreptare”. Mai mult ca sigur nu sunt suficiente doar parerile pro sau contra, oarecm ar fi utila si o cale de mijloc. Nu este neaparat necesar ca un aspect negativ sau pozitiv, de ce nu, in viziunea unui individ sa fie identic pentru alt individ.

In schimb, pentru mine problema sta mai mult decat straniu. In urma cu ceva timp, ceva timp bine in urma, am vazut un chestionar pe pagina unui cotidian on-line, chestionar care ma … “bantuie”. Intrebarile erau simple si concrete. Nu voi reproduce exact ci voi incerca sa-mi impun puctul de vedere. Prima intreba daca dorim sa fie bine (cum spuneam mai sus binele poate diferi ca si definitie de la individ la individ), raspunsuri in proportie de 99% afirmative. A doua intreba, daca in cazul personal suntem de acord cu unele exceptii de la regula, in detrimentul altora bineinteles, si cum era normal(?), tot 99% au raspuns afirmativ.

Sa explic, oarecum si “bantuiala” mea. Cred ca am o problema, oare sunt singurul care vad lucrurile anormale, anormale si nu vreau sa le accept ca si normale? Iar lucrurile normale le consider normale, ca urmare nu trebuie facut nimic pentru a schimba ceva normal. Tare nu? Cred ca v-am bagat in ceata!

Hai ca o las moarta, ce idiot sunt, in loc sa ma bucur de ce am:

-pot rezolva orice, oriunde doar cu o mica “atentie”;

-pot arunca gunoi pe strada, distruge mobilier stradal, indicatoare rutiere, etc la discretie fara nici un fel de problema;

-pot injura, insulta, deranja fara repercursiuni;

-pot fura dupa pofta inimii, am vazut un tip care fura (pardon, isi lua) din parcarea de pe strada Iuliu Maniu (fosta Resitei) pavaj din carosabil, fara sa-l deranjeze nimeni, si nu va imaginati ca nu trecea nimeni pe acolo, nu eram doar eu si el, erau inca multi altii, parca m-am simtit si penibil dupa ce l-am apostrofat, in afara de el s-au mai uitat cativa urat la mine. Puteam sa iau si eu cateva pietre cubice, ne ajutam reciproc, ce randament dadeam, doar unde-s doi puterea creste, nu?

-in trafic pot circula dupa cum imi dicteaza caii putere, chiar pot propune un proiect de lege pentru modificarea codului rutier in asa fel incat sa corespunda bolidului meu;

-dar cel mai important si mai important, am OTV, am stirile de la ora 5( ce prosti sunt unii, beau la ora respectiva ceaiuri- in loc sa-si “asigure” “portia de cultura”), si multe alte “bunatati” de genul;

-pot face facultati cu duiumul si sa am arhiva de diplome. Ce daca nu stiu nimic, si nu sunt in stare sa lucrez in domeniul in care am fost “pregatit”, doar imi va fi reamintit suficient de des, ca din facultate bagajul de cunostinte pentru viitorul post nu depaseste 5%, in ciuda faptului ca poate am “ghinionul” sa dau peste vre-un profesor care sa se chinuie sa-mi bage ceva in tartacuta, il las in pace, ca e dus saracul, lasa ca incep serviciul si invat pe pielea fraerilor.

-ooooo doamne si cate ar mai fi, le-as umple astora de la wordpress toata capacitatea de stocare.

Da’ nu-i nimic, se apropie concediul, poate departe de probleme imi mai “spal” creierul. Si atunci cand voi reveni, daca tot ce am enumerat mai sus nu mi se va parea normalitate, sigur “sunt dus cu pluta” si nu mai am prea multe variante, poate doar sa ma internez la “balamuc” sau sa ma angajez in politie si sa epuizez cel putin un top de formulare pentru amenzi/zi.

P.S.

Sa va mai spun una “tare”.

De curand am hotarat sa ma abonez la un … sa-i zicem serviciu. Trebuia sa vina un tip sa-l instaleze, dupa lungi tratative stabilim dupa-masa unei zile, deci atentie nu in jurul orei, ci in dupa-masa zilei. Dupa ce s-a scurs dupa-masa cu pricina, am sunat, dar nu la el pentru ca deja aveam suficiente “aventuri”, am sunat la serviciul clienti. O voce amabila imi spune ca voi fi sunat a doua zi. A doua zi ma suna individul, in jur de 12.00 si ma “urecheaza” pentru ca am sunat la dispecerat, cum mi-am permis asa ceva? Eu crezand ca ma suna sa restabilim intalnirea incerc sa-l intreb daca m-a sunat doar pentru “mustrare”, am ramas surprins ca nici macar nu puteam sa ma inscriu la cuvant, pentru ca nu terminase ce avea de spus. Intr-un final i-am inchis si am sunat din nou la serviciul clienti, unde am detaliat mai mult decat cu lux de amanunte tot “filmul”, cap-coada. Totul rezolvat, imi comunica cel cu care am discutat ca ma va suna in scurt timp sefa serviciului. Ma suna, si ce crede-ti? ma ia si ea, pe un ton mai “intelectual” tot la fel ca si individul, scuzandu-l chiar, sarmanul cand m-a sunat, el de fapt, incerca sa reprogrameze intalnirea dar nu a avut cu cine vorbi!!!!

Ce nesinmtit pot fi!!!