Adio … dar, ramai cu mine!

In urma cu ceva timp, cateva zile mai mult de trei ani de cand ne luam adio de la instructorauto.ro si cateva zile mai putin de trei ani de la ultimul post pe blog, am hotarat sa iau doua decizii, sa le zic, mai radicale. Insa acum, dupa aproape trei ani, cum lucrurile nu s-au schimbat prea mult (sau s-au schimbat? – nu stiu), constat ca trebiuie sa iau din nou, tot doua, tot decizii, tot radicale.

Fara titlu

… cred ca pot adauga si … fara continut. Aruncand o privire peste draft-uri, am constatat ca s-au adunat ceva articole, probleme mai vechi, probleme mai noi, chestiuni care m-au deranjat si care inca ma mai deranjeaza, care m-au deranjat si nu ma mai deranjeaza, dar nu intentionez sa la public. De fapt … le-am si sters, ce naiba?

Nu exista un subiect potrivit la un moment potrivit. In mod normal (zic eu!) atunci cand ceva nu pare in regula si se pune accent pe aspectul negativ, directia ar trebui sa fie, oarecum, de “indreptare”. Mai mult ca sigur nu sunt suficiente doar parerile pro sau contra, oarecm ar fi utila si o cale de mijloc. Nu este neaparat necesar ca un aspect negativ sau pozitiv, de ce nu, in viziunea unui individ sa fie identic pentru alt individ.

Ne intoarcem la cenzura?

In ultimul timp, recunosc, nu prea m-am uitat la televizor. Nu sunt sigur daca exista un motiv anume, probabli din lipsa calitatii emisiunilor de televiziune, sau a calitatii media in general. Am ajuns la concluzia ca bine fac, ma declar deplin multumit de sursele alternative de informare, care de multe ori nefiltrate fiind, reflecta mult mai precis realitatea. Nu se pierde nimic, nu se castiga nimic, la fel ca si in expresia: “Nimic nu se pierde, nimic nu se consuma, totul se transforma”.